De cum am ieșit din gară - monument istoric și recent recondiționată - am pășit în vechiul meu oraș. Bucuria revederii a ținut doar o pornire de motor, o întoarcere în parcare și un viraj la dreapta. Am intrebat mai mult retoric, după 5 metri și o frână, dacă au trecut batalioane rusești și bombe dese granița. Am mers prin gropi până acasă, de beatitudine, evident.
Pentru că au trecut ceva zile și m-am pus la curent cu noutățile pot să spun câte ceva despre orașul meu sau despre fostul meu oraș. Avem 5 hipermarketuri, vreo două supermarketuri și mai multe magazine dar... nu producem nimic. Avem Mall ca în Timișoara și Cluj dar... e plasat vis-a-vis de - arhi, mega cunoscutul până la Sinaia - Bazar turcesc. Avem cea mai mare promovabilitate la bac din țară, dar... majoritatea merge la facultate peste gard de casă. Avem trotuare pavate pe marginea șoselelor principale, dar... acestea din urmă sunt pline de gropi adânci și DESE. Avem flori plantate peste tot în oraș, dar zebrele nou vopiste trec grațios prin gropi. Avem multe mașini noi (semn de oameni cu dare de mână), dar... nu avem parcări. Dacă nu avem parcări, să facem!!!.... sensuri unice bineee gândite.
Ca să fie treabă, treabă și ”occidentalizarea” completă și perfectă, eu aș propune ca edilii orașului să ia drept exemplu orașul similar din județul vecin. Acolo respectarea drepturilor omului îi face invidioși chiar și pe cei de la CEDO pentru că penitenciarul de acolo acordă celor cazați un nou serviciu : post propriu de televiziune. Iar lui domn primar îi recomand instituirea unei poziții cheie, ce sigur ar face ca treburile să meargă ca în SUA și ar face ca județul vecin să nu mai dețină monopolul în materie, și anume, cea de City Manager. Odată cu adoptarea acestor noi măsuri vor dispărea, ca și la cei pe care îi propun să-i urmăm, colibele de lut ale oamenilor și se va ajunge, totodată, la atingerea recordului (de Guiness Book) de cea mai expusă bombardamentului șosea.
Stau cu obrazul în mână și cu un zâmbet pe față și mă întreb: de unde am plecat și încotro mă îndrept?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu