Să simţi…o vară

Îmi scrie în horoscop că verbul care mă caracterizează este „a simţi”. Vara aceasta mi-a împins toate simţurile la extreme. Am simţit fizic şi spiritual.
Aşadar, am simţit lacrimi curgând pentru o notă de 7 şi indiferenţă, ba chiar mai mult, amuzament pentru o restanţă căpătată de aiurea. Am simţit cum e să râzi şi să plângi deodată în Aula Magna pe o melodie care nu credeam că mai poate provoca reacţii atât de evidente. Am simţit cum e să îţi bagi picioarele în examenul de licenţă şi cum e să suporţi consecinţele.
Am simţit apa sărată a mării prin toţi porii şi cu toată gura, nisipul fin şi scoicile tăioase, razele soarelui atât de blânde care mai apoi, cu aportul personal, mi-au ars pielea atât de uniform. Am simţit cum e să nu poţi dormi 2 nopţi din cauza aparentei febre dată de arsuri solare. Am simţit cum e să-ţi fie frică într-o amărâtă de telegondolă, cum am instantaneu nevoia de a-mi aprinde o ţigară, cum e să pui aceeaşi întrebare în fiecare minut.
Am simţit că trebuie să fac eforturi supraomeneşti. De aici, consecinţele: Am simţit cum e să vrei să renunţi dar să îţi găseşti întotdeauna puterea de continua. Am simţit cum se frământă oasele în mine şi cum muşchii mi se atrofiază, cum mi se încinge creierul, cum mi se obişnuiseră ochii să se mişte numai de la stânga la dreapta, cum e să te doară fizic tot de la atâta înţepenire. Am simţit emoţia şi gustul eşecului şi dorinţa aprinsă de a merge mai departe.
Am simţit ură şi iubire la un loc. Am simţit că vrei să mă vezi şi că vreau să te văd. Am simţit că vreau să te pălmuiesc şi că vreau să-ţi mulţumesc.
Am simţit cum o maşină îmi calcă partea nevăzută a trupului (aceea care cântăreşte 3 grame conform specialiştilor) şi îmi paralizează gândurile.
Mi-am simţit obrajii uzi şi părul zbătându-se trist în mersul sacadat al unui tren ce mergea spre nord. Am simţit că nu mai vreau niciodată să plec. Am simţit că urăsc despărţirile şi trenurile şi Gara de Nord.
Am simţit glonţul trecându-mi pe lângă cap. Am simţit bucuria că am scăpat vie şi că am câştigat la ceea ce pot numi ruleta rusească a baroului.
Am simţit bucuria reîntoarcerii acasă, la ceea ce sunt, la ce mi-a fost dor şi departe.
Nu, eu nu mai sunt Colecţionarul lui Fowles, nu mai strâng amintiri moarte, nici mesaje în telefon, nici timbre sau flori uscate.
Eu simt şi atât.